Umblam ieri disperat prin Bucuresti in cautarea unei cafenele cu internet wireless unde sa-i arata clientului meu propunerea de website pe care i-o facusem. Mergem la Turabo Cafe in Victoriei - no internet, au hot spot, dar nu misca un byte. Mergem la cafeneaua de langa Orange - internet parolat. Imi pica fisa - hai sa mergem la Starbucks - astia vin din State - nu se poate sa nu aiba wireless - au si agreement cu iTunes pentru muzica.
He, he, traim in Romania - bineninteles ca nu aveau - noroc cu French House (sau ceva de genul asta) de langa ei al caror Hot Spot acoperea si Starbucks.
Buun, ne asezam pe terasa - cam frig. Comandam trei doppio espresso cu lapte. Groaznice. Parere unanima 3 la 0. Ceilalti doi interlocutori ai mei fiind Valentin Ceafalau si Cezar Ioan, experimentati degustatori de vin, uleiuri de masline, ciocolate si ... cafele. Site-ul pe care li-l prezentam fiind chiar unul de degustari.
Tipa de la bar ne-a spus ca sunt 100% arabica, dar gustul de robusta era evident. Auzisem ca Starbucks folosesc La Marzocco. Aici nu aveau sau nu l-am vazut eu. Nu am vazut decat doua automate mari de cafea, complet automatizate. No barista here. No latte art. :(

Nu stiu daca Starbucks se vor bucura de acelasi succes ca in State in Romania. Romanii ca si ceilalti europeni, prefera cafeaua bauta la ceasca si nu la pahar de carton.
Stau si ma intreb cine cumpara un Venti din Starbucks, e la fel de mare precum paharul mare de Coca Cola de la McDonalds. Poate corporatistii indoctrinati din zona, dar nici ei.
Totusi, doppio espresso ni l-au servit la ceasca. S-au adaptat un pic la Europa aici.

Ce e bun la Starbucks sunt madlenele imense (muffins). Nu am incercat latte sau mocha. Dar am sa le incerc. Altfel Starbucks este unul din cele mai frumos decorate localuri pe care le-am vazut. Pacat ca nu au bani sa isi cumpere un router wireless. Costa vreo 100 de RON la Metro.

Silviu Antone. Foto: 9am.ro