Am inceput sa beau cafea cu multi ani in urma, prin ’84 cred. Bineinteles ca la vremea aceea romanii beau asa-numitul “nechezol” . N-am stiut niciodata exact din ce este facut. Inteleg ca era 20% cafea si 80% ovaz…da, furaje pentru cai…Si cum caii necheaza, umorul romanesc a creat “nechezol”…ha, ha, ha…

Din cand in cand ma trimitea mama sa cumpar “Alvorada” sau “Wiener Café” de la tigani, din fata de la cinema “Dacia”. Cand ajungeam acasa si deschideam pachetul…ce aroma…! Puneam repede ibricul cu 2 cescute de apa pe aragaz la foc mic, putin zahar in apa care statea sa dea in clocot si apoi, doua ligurite cu varf de cafea…mai dadeam inca un clocot si apoi turnam un firicel de apa rece peste cafeaua fierbinte…o lasam sa se aseze si cand turnam in cesti, culmea, avea si spuma…Cred ca e un fel de “A la recherche du temps perdue”.

Dupa ’89 au inceput sa apara si la noi tot felul de sortimente de cafea pe care marea noastra majoritate, profanii, le consideram extraordinar de bune. Imi amintesc de prima ceasca de Jacobs…Imi spuneam: uite frate o cafea adevarata…

Iata ca am ajuns dupa aproape 20 de ani de “libertate” sa incerc aproape tot ce exista in materie de cafea pe piata indigena a hiper/supermarketurilor. Am inceput, ca tot omul de rand, cu ce-mi permiteam…cafea la ibric…Incet, incet, am ajuns la cafea espresso. Prima impresie a fost ca nu e bun, ca e prea tare…deh, ceva baut in fuga, “express”. Dar am aflat ca espresso poate sa vina si de la participiul trecut al verbului italian “esprimere” care inseamna a exprima dar si a presa…si espresso este de fapt cafea presata. Ideea a aparut in Italia pe la 1900…hmm…interesant, am zis…Apoi, am descoperit in italiana cei patru M: Miscela, Macinazione, Macchina, Mano (Amestecul, Macinarea, Masina, Persoana care prepara espresso) si am aflat ca datorita presiunii apei cantitatea de cofeina este mai mica decat cea din cafeaua la ibric. Si asa, am ajuns la cafeaua pe care o beau deja de ceva vreme…Lavazza. Tot italienii…

Sa vorbim despre primul M: Miscela. Qualita Oro este un amestec de doua sortimente de cafea Arabica: Cea mai mare parte din America de Sud si restul, din Africa. Banuiesc ca aroma speciala este data de acea atingere a cafelei africane. Pe diverse pagini de internet unde gasesti informatii despre cafea si pe care am avut curiozitatea sa le citesc zilele astea, am gasit diverse pareri despre acest amestec. Americanii, in general, au comentarii mai putin apreciative despre cafeaua italiana. Italienii, in schimb, sunt foarte mandri de Lavazza si Illy, iar amestecul Qualita Oro este cotat ca fiind unul dintre cele mai bune (interesant, totusi… am baut Qualita Oro cumparata din supermarket in Romania, si am putut sa compar cu acelasi amestec de data aceasta cumparat din Italia. Pot sa jur ca cea din Italia era mai aromata si mai gustoasa. Sper sa nu sufar de complexul romanului care crede ca aici ajung toate produsele refuzate de Occident….pe pachet scrie ca este importata in Australia de nu stiu cine…si apoi are aplicata o eticheta galbena cu text in limba romana…Inteleg deci ca a ajuns in Romania un stoc destinat initial Australiei…dar se pare ca stocul e urias…nu am gasit alte inscriptionari pe pachetele de Lavazza Qualita Oro din Romania)

Cum spuneam, Qualita Oro, este bine cotata in Italia…corp si aroma “molto buono”, putin cam scumpa, dar mai ieftina decat Illy…pentru unii chiar mai buna…continut de cofeina scazut (apropo, e nevoie de doua cesti de espresso ca sa ingerezi aceeasi cantitate de cofeina care exista intr-o cana de cafea facuta la o cafetiera obisnuita). Personal, o consider cea mai buna din tot ce gasesti in supermarket. Cu o conditie…sa o prepari la un espresor de 15 bari…Ar mai fi si a doua conditie…sa bei o gura de apa rece inainte de prima gura de cafea si sa incerci sa simti si aroma, nu doar gustul…

Marius Tomescu